Cireasa de pe tort cu Dani si Mihaela...sper sa inceteze totusi..

"Rasfoind" eu pe net ziarele gasesc o minunatie de articol in Libertatea,semnat de Gabriel Penes care a avut ocazia sa bata drumul Bucuresti-Brasov cu acest cuplu minunat in masina!Ar fi trebuit sa ma rezum sa iau doar cateva declaratii,dar nu,articolul in sine e cireasa de pe tort peste toate articolele aparute si merita citit in intregime!Ma surprinde cum misto-ul in aceasta relatie e un misto pe care nici un pustan de anul 1 nu l-ar face cu prietena lui si totusi ea il accepta!Ma socheaza nonsalanta cu care Dani vorbeste despre divortul Mihaelei de Elan si despre Stefan Banica Jr. ca despre un bataus.Nu,nu sunt fana nici a lui Elan,nici a lui Banica dar totusi,pe langa acestia,as putea sa-mi pun frumos intrebarea "Dani who?"!Daca nici Mihaela nu e indreptatita sa vorbeasca astfel despre fostele ei relatii,Dani de ce ar fi?Va las sa va delectati cu articolul minune.

"10.30 e ora fixată pentru plecarea spre Braşov. E de­ja 10.45, iar Dani ridică din u­meri, pri­vin­du-mă: "Deh, doamna...". "Doamna" apare după încă 5 mi­nute. Blugi, tricou, re­laxare, naturaleţe. "M-am blocat pe la Mo­ghio­­roş în trafic". Sigur. Ce-ar fi o femeie fără sfertul a­ca­demic? Por­nim du­pă ce ne a­runcăm în "bur­ta" unui BMW X6. Dani, la volan. "Scuze, nu-i al nostru. L-am pri­mit pentru teste şi îl con­duc prima oară", spu­ne el, în timp ce Ră­­duleasca se chi­nu­ieşte să gă­sească logica în­chi­derii portbagajului. În fine, alu­necăm spre ie­şirea din Bu­cur­eşti. El o­chelari pe nas şi un soi de fes pe cap. Ea, doar o­che­lari şi bucle. Dar a­mândoi la fel de e­nergici şi dornici de sen­­zaţii tari. "Asta ne-a şi făcut să ne uităm cu adevărat unul în ochii celuilalt", spune Miha­ela. "Plus că e şi foc de deş­tept şi de-aia îl iu­besc", adaugă ea. Par Tom Cruise şi Kelly McGillis în filmul acela, "Top Gun". Cu tot cu di­ferenţa de vârstă. La sto­puri, unii şoferi o recu­nosc pe Mihaela şi se ui­tă cu toată privirea. O­prim la o benzinărie. Dani se pierde în peisaj, iar eu intru cu vedeta feminină să cumpărăm dulciuri pentru copiii de la centrul din Braşov. Ceilalţi clienţi înţepenesc zâmbind năuc şi trăgând cu coada ochiului. La mine se uită mai pieptiş. Nu sunt hotărâţi dacă semăn cu cineva cunoscut, dar le citesc pe buze: "Ce naiba o fi găsit la ăsta?". Dar nu, nu eram eu cel în cauză!

Sunt ca doi păstrăvi în apa de munte. Telefon. Un amic îi anunţă că se însoară. "A, cu o mol­do­v­eancă! Nu ştii în ce te bagi", râde Mihaela, ca o urmaşă adevărată a lui Ştefan cel Mare ce e. "O să te lase pentru unul mai tânăr! Da' o să ai baftă, că n-o să-ţi ceară nimic la divorţ", aproa­pe urlă Dani, ca să fie au­zit de cel de la telefon. Fireşte, gluma se re­feră tot la situaţia Mi­haelei după divorţul de Elan. Poante peste poan­te se revarsă între ei, ca într-un meci de tenis de masă, eu fiind pe post de minge. Râd, se zbenguie, se "înţ­ea­pă" verbal, dar se atrag. Aşa fac şi serile, când apucă să se "adu­ne" de pe drumurile fiecăruia, în garsoniera lui Dani (de 44 metri pătraţi, da?), când se uită la filme, se întrec la jocuri pe play-station. "Aproa­pe nu ne mai uităm la televizor. Şi nu ne mai interesează ce scrie pre­sa despre noi", spu­ne Dani. "Ştii că avem a­ce­leaşi dimensiuni fizi­ce? Mai puţin la sutien, pan­tofi şi chi­loţi", completează el. Pe Valea Pra­­hovei devine un pic me­lancolic. "Pâ­nă la Mi­­haela, am mai avut o sin­gură relaţie. Timp de şapte ani. S-a terminat în 2005. Nu credeam că voi mai spune cuiva «te iubesc». Dar treburile astea nu vin când ţi le propui. Se-ntâmplă, pur şi simplu", îmi zice el, întorcându-se pe jumătate spre mi­ne. Mihaela îl mân­gâie tandru şi aproape re­cunos­că­toa­re peste pum­nul aşezat pe co­tiera dintre ei. A­van­tajul cutiei de vi­teze au­­tomate.

Momentul nu ţine, însă, mult. "Să nu mă baţi, da?", spune ea şi pe amândoi îi umflă râsul. "Dar ce, eu sunt Bă­ni­că?", replică el şi ho­ho­tul continuă. "Bă­nică nu m-a atins niciodată, nici cu un deget, dar am obosit şi eu, şi el să tot explicăm asta. Săracu', el chiar e cam fricos şi ştia că eu sunt o femeie cu formă fizică bună", îmi lămureşte ea sensul glumei abia rostite. "Şi mie mi-a fost cam tea­mă la început. Auzisem că baţi bărbaţi şi te pândeam să văd când îţi faci injecţiile alea cu hormoni". "Par­don, pas­­tilele de juma de mi­lion de euro. Că doar aşa s-a scris". "Ba nu, injecţii! Eu aşa ştiam!". Îi privesc cău­tând "actoria" gestu­rilor. Probabil că e şi un joc complice între ei. Dar unii oa­meni nu pot fi actori, iar alţii nu mai au nevoie să fie. Întreb de prima ceartă dintre ei. "N-a fost. N-am avut încă motive", răspunde el. "Hm... Ba da! Azi-di­mineaţă când m-ai călcat cu bocancii pe pi­ciorul gol. Nu te uit", îl contrazice voioasă Mi­haela.

Pe drumul spre Braşov, Mihaela a răsfoit câteva reviste. "Numai minciuni, dar să scrie ce vor! A, dar asta mă supără. Cum să avem ratingul emisiunilor la jumătate, când şi al meu, şi al lui Dani s-au dublat? Măcar că se uită lumea din curiozitate", se revoltă ea. "Ştii că am făcut plângere, ieri, la poliţie? E un paparazzo care o urmăreşte pe maică-mea când iese cu fi-miu. Înţeleg: pe mine, pe tine, dar până la copil", îi explică ea lui Dani. Discuţia alunecă spre relaţia lor. "Dacă îmi spunea cineva acum un an că voi fi cu Dani, aş fi zis că-i nebun", spune Mihaela. "Ei, hai, recunoaşte că totul a fost de natură sexuală. Aşa se întâmplă la femei după o vârstă", replică Dani. Dacă le-ai lua în serios vorbele ce şi le aruncă unul altuia, ai pleca ochii, îngrozit. Dar totul e o glumă şi o ironie, Mihaela chicotind la orice lucru ce se leagă de diferenţele lor de vârstă, statut social sau financiar. Diferenţe pentru toţi ceilalţi, nu şi pentru ei. "Parcă ar fi luat de pe gârlă, aşa se vorbeşte despre el. Dani câştigă destui bani. Dacă mâine n-aş mai face nimic, m-ar putea întreţine. Nu-i aşa, dragule?". "Sigur, sigur, dragă. Vezi că a venit întreţinerea. Trebuie s-o plătesc pentru două persoane că m-a întrebat administratorul câte persoane suntem luna asta".

"Vii­torul cum arată pentru voi?", întreb. "Habar nu am! În­treab-o pe Mihaela, că al ei e mai scurt", scoa­­te Dani o "maximă" referindu-se tot la dife­renţa de vârstă dintre ei. Ea, fireşte, chicoteşte din nou, dar după o secun­dă de gândire îmi spune privin­du-mă pentru ultima oară în ochi: "Nici eu nu ştiu. Ce-a fost, a fost! Tre­cutul l-am pus într-o cutie, am în­cu­iat-o şi am aruncat cheia. Nu există nici un plan de vii­tor. Nici nu mă in­teresează. Ziua de azi e prea mişto".

Sunt îndrăgostiţi de motociclete, de curse prin sălbăticia pădurilor, de gustul de noroi al pământului şi de rit­­­­­mul puternic al inimii când se a­run­că din înălţimi, cu paraşuta. "Mai ştii când ne-am aruncat îm­bră­ţi­şaţi?", îl întreabă ea. "A, tu erai? Nu era unu' cu barbă?", întreabă, glumeţ, Dani, iar Mihaela chicoteşte din nou. Încet, gesturile li se desfac, devenind tandre. Se ţin de mână, îşi mângâie palmele, coatele, umerii, simt nevoia să se atingă. "Incredibil! Am văzut că s-au ţinut paparazzii după noi şi la Amsterdam. Dar mie mi-a convenit. Milionara a plătit totul!", râde el. "Eu n-am nimic. Nici măcar garsoniera în care stăm, că e a băncii de fapt. Şi nu are 55 de metri pătraţi nici cu liftul. Doar 44! Iar toată mobila e calculată de mine după necesităţile mele. Diva mi-a dat însă peste cap socotelile. A trebuit să mai fac nişte rafturi. Hainele ei de vedetă au rezervat un loc de 60x25x25 cm. Şi-aşa-i prea mult", se hlizeşte Dani la volan.Am a­juns în Braşov. Cobor din ma­şină ca dintr-un fel de paradis al cuplului Mi­haela-Dani. Unul doar al lor. Cândva, poa­te, va veni şi că­de­rea. Dar cui îi pasă de asta, acum? Ziua de azi e prea mişto..."

Voi ce parere aveti despre acest articol?

fotografii:Cati Pritulescu